Nu credeam sa ma apuc vreodata sa scriu…mai ales ca sunt antitalent:) ….dar se pare ca niciodata nu trebuie sa zici niciodata! si asta ar fi si unul din motivele pt care m-am hotarat sa scriu. Niciodata nu zice niciodata! Urmeaza-ti visele si fa ceea ce te face sa te simti implinit!
Am remarcat ca in general oamenii isi doresc lucruri! E firesc…dar m-am uitat mai atent in jur si am remarcat ca toti isi doresc multe, viseaza la multe dar isi pun singuri limite zicand:
“aaa vreau si eu sa fac lucrula acela dar nu am cum pt ca nu am bani, sau nu am timp..sau….orice altceva” si sincer vorbind daca ma uit mai bine doar o mica parte din oameni au cu adevarat aceste motive pentru ceilalti fiind simple scuze….
Mi se tot spune ca nu sunt matura….:)….ca visez prea mult….si ma tot intreaba lumea cand am de gand sa ma maturizez….
Oare vreau sa ma maturizez? Oare ce inseamna sa te maturizezi?Inseamna sa te limitezi la ceea ce cei din jur considera ca e normal?
Acum 10-15 ani aveam 2 vise…..:
1. Sa ajung pe Mont Blanc
2. Sa sar cu parasuta
Da …stiu…vise de copil ar spune unii….acum la aproape 30 de ani nu ar trebui sa mai conteze aceste lucruri…..
Imi amintesc si acum un articol din knox magazine care se numea cam asa:”Pe Mont Blanc miroase a praz…” …..da un roman ajunsese acolo iar primul lucru din mintea mea a fost:”ce mi-as dori si eu sa pot face asta dar nu o sa ajung niciodata!”- oare de ce gandeam asa? Oare asa invatasem de la cei din jur? De unde stiam eu ca nu o sa ajung niciodata acolo? Oare nu ma limitam singura?
…(in a doua incercare …dar am ajuns)JEi bine dupa 10 ani am ajuns…
Oare de ce gandeam asa? De ce credeam ca nu o sa ajung niciodata? Oare ce se intampla daca incetam sa visez si ma lasam coplesita de primul gand si de cei din jur care spuneau ca e greu, ca e periculos, etc? Oare atunci eram imatura cand imi limitam singura visele si ma lasam influentata de normalitatea altora sau acum cand visez si chiar cred in visele mele si am curajul sa cred ca se vor adeveri?
La fel s-a intamplat si cu cel de al doilea lucru….prin scoala generala imi doream f mult sa sar cu parasuta…am fost la aeroclub, m-am interest…hmmm destul de complicat pt mine la momentul acela …..timpul a trecut si am incetat sa mai visez la acest lucru dar.….soarta dupa aproape 15 ani mi-a dat ocazia sa fac acest lucru…iar acum…sunt cel mai fericit om din lume…oare daca ma maturizam si refuzam sa mai sar deoarece nah..la aproape 30 de ani esti matur…(cum sa te arunci din avioane numai de dragul de a te arunca?)……. mai aveam parte de aceste sentimene?
Oameni buni! Nu va mai mintiti singuri! Daca ati ajuns la o anumita varsta asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai visati….asta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la visele voastre doar ca sa demonstarti ca sunteti maturi !
Daca nu vi se indeplinesc visele e doar din cauza ca nu va doriti cu adevarat….ca nu faceti tot ce e posibil pt a ajunge acolo…; scuze se vor gasi intotdeauna….
Stiu ca suna dur…dar ganditi-va ce e mai bine pt voi, ce va doriti cu adevarat…si tineti cont ca doar o viata aveam:) si e pacat sa ajungem la o anumita varsta si sa regretam ca nu am facut una sau alta…
Hai sa nu ne mai mintim si sa gasim motive pt a nu ne indeplini visele….daca ne dorim ceva cu adevarat…vom obtine – depinde numai de noi!
Acum pentru a intari cele spuse mai sus o sa va arat cat de mult mi-a adus un vis implinit…un vis la care renuntasem la un anumit moment dat…si pt ca sunt foarte norocoasa am realizat ce era sa pierd din simplul motiv ca renuntasem la un vis de copil!
Da…nu o sa va vina sa credeti….un vis de copil…devenit realitate m-a facut sa ma simt mai implinita ca oricand…mi-a dat ocazia sa incerc sentimente pe care nimic altceva in 28 de ani nu mi le-a oferit…
Totul a inceput cu primul salt:
O sa va intrebati cum poate un salt sa iti schimbe viata? Cum a decurs primul salt si ce sentimente am avut?
1. Nerabdare….niciodata nu am fost atat de nerabdatoare……va dati seama…..asteptam acest lucru de 15 ani….
2. )JFrica? Deloc…(oare nerabdarea era prea mare pt a simti frica
Pregatire pt salt: pui hamul, ti se explica ce si cum…dar eu nu puteam da importanta la nimic …asteptam saltul….acel salt mult asteptat…
zicand: “ mai vreau”…daJSunt in usa avionului si….deodata sunt jos acesta a fost primul salt…dupa care a inceput dependenta…a doua saptamana cine era la aerodrom???eu…al doilea salt…dupa care al treilea salt cu looping….; ajung jos: da, clar! Asta inseamna sa traiesti…sa fi da….m-am indragostit…. ….nu o sa va vina sa credeti…..2 oreJfericit aveam un zambet imens pe fata un zambet pe care nimeni si nimic nu putea sa mi-l stearga, eram cu adevarat fericire – acesta a fost primul sentiment pe care nu il mai incercasem niciodata pana atunci
Incep cursul deoarece vreau brevet:
Da….aici apare un alt sentiment, nici nu stiu daca e un sentiment sau mai multe….
.Da…stiu……. asaJO frica coplesitoare combinata cu o liniste fireasca ceva nu exista…cred ca asta as fi zis si eu inainte sa simt acest lucru: e un sentiment tare ciudat…eram f linsitita deoarece facusem acel lucru de 3 ori si totul era ok…..dar…totusi imi era foarte frica…foarte frica….
hmmm…da …eram linsitita si in acelasi timp dar cel mai frumos a fost cand am reusit sa trec pesteJmuream de frica frica si……iar cadere libera, libertate zbor….da…vreau iar si iar….
Urmeaza primul salt AFF (nu mai sar legata de instructor ci sar cu 2 Jinstructori care ma tin in pozitie stabila)…..dap……alt sentimen nou , fericire, frica, liniste, emotii…nici nu stiu…ce simteam……..
Imi pun parasuta in spate…., ma agit, intreb pe toata lumea ce trebuie sa fac…fac execitii pt gasirea comenzii …..
Sunt nelinistita…..da am o senzatie de neliniste…………sau sunt linistita? Nici eu nu stiu….sunt linistita deoarece am mai facut lucrul asta,stiu ce inseamna, stiu ce va urma…….am cei mai buni oameni din tara alaturi de mine dar parca totusi ceva ma nelinistete…
Plec spre avion…hmm…da…imi vine sa plang dar nu stiu de ce! Imi este frica? Am emotii sau imi vine sa plang deoarece este prima data cand voi sari cu parasuta mea in spate??
Da iar este un amalgam de sentimente si intrebari…………….
Imi este frica, am emotii dar in acelasi timp sunt cel mai fericit om !!!!:).Cu ajutorul intructorilor si a celorlati parasutisti din avion reusesc sa ma linistesc…la 3000 de m respir adanc si…….toate acele sentimente: neliniste, frica, emotii….toate dispar…si se transforma intr-un alt sentiment nou- impacare cu mine insumi…da…incep sa ma …si uite cate sentimente la un loc….intr-un timp atat de scurtJregasesc
Sar………!ceva nu iese bine….da…….nu e in regula…..:( sunt dezamagita…:(
Ajung jos…sunt f dezamagita ca nu a iesit totul cum vroiam dar in acelasi timp sunt multumita si ………..iar sentimente confuze…….
Si cam asa am inceput eu sa am parte de sentimente pe care nu le-am mai intalnit sub aceasta forma si cu aceasta intensitate niciodata…..
Acum sunt cu adevrata indragostia de cer, de salturi, de zbor,,,de tot!!!
Oare daca ma maturizam renuntand la aceste vise de copil as mai fi fost vreodata asa de fericita? As mai fi avut vreodata parte de aceste sentimente?Oare e cazul sa renunt la visele mele acum? Ca sa demonstrez ca sunt matura?
Nu cred….vreau sa raman copil, vreau sa am vise si e ceea ce imi doresc inJsa lupt pentru ele…e ceea ce ma face fericita viata…e totul! Totul este sa iti urmezi visul…si sa faci ceea ce te face sa te simti implinit…
Daca te implineste o famile! Fa o familie! Daca iti doresti o multime de copii ! fa-I !
daca iti doresti o rulota in loc de casa…nu inseamna ca esti un ratat ….urmeaza-ti visul…fa ceea ce iti doresti! Lupta pt visul tau…traieste viata asa cum crezi si simti tu!!…..nu cum considera sau spun cei din jur!